Îmbinarea acoperișului cu puțul de ventilație: amenajarea trecerii ansamblului de ventilație prin acoperiș.

Orice sistem de ventilație care a fost utilizat la construcția unei case private are nevoie de două elemente principale – punctul de admisie a aerului curat și orificiul de evacuare a aerului poluat. Recunoașteți că fără aceste elemente, întregul sistem de ventilație își pierde orice sens.

Există numeroase variante de amenajare a acestor puncte, dar cel mai adesea ele sunt amplasate sub acoperiș sau direct pe acoperișul propriu-zis.

În acest articol sunt analizate principalele variante de execuție a ansamblului de ventilație prin acoperiș, diversitatea cărora depinde de tipul de învelitoare a acoperișului. De asemenea, sunt oferite sfaturi practice despre cum să realizați corect joncțiunea acoperișului la puțul de ventilație, pentru a preveni pătrunderea precipitațiilor în casă.

Cerințe privind montajul conductei de ventilație

Respectarea cerințelor care sunt impuse pentru instalarea ansamblului de ventilație este cheia pentru a nu apărea mucegai sau umiditate excesivă în casă. Una dintre sarcinile acoperișului este protejarea încăperii de pătrunderea precipitațiilor, precum și menținerea unui regim optim de temperatură, care este confortabil pentru locuitorii casei.

Conducta de ventilație este un orificiu traversant care trece prin acoperiș. Adică, pentru a realiza ventilația prin acoperiș, este necesar să faceți o gaură traversantă, care va deschide accesul precipitațiilor în casă.

Conducta de ventilație poate arăta destul de stilată, diversitatea materialelor și formelor acestor produse permite să nu ascundeți acest atribut, ci să îl expuneți la vedere.

Tocmai de aceea, locul de intrare a ventilației are nevoie de o izolare suplimentară împotriva precipitațiilor și a apei de topire. În plus, acesta trebuie să fie protejat împotriva formării condensului. Acesta din urmă apare din cauza diferenței mari de temperatură dintre cea atinsă în interiorul încăperii și cea de afară. Astfel, cerința principală pentru conducta de ventilație este etanșeitatea și izolarea termică completă.

De asemenea, este important să aveți grijă ca precipitațiile să se scurgă liber de pe acoperiș, adică conducta de ventilație să nu împiedice acest lucru. Sarcina nu este dintre cele mai ușoare. Pe de o parte, nimic nu trebuie să împiedice fluxul de aer proaspăt în încăpere. Pe de altă parte, conducta trebuie să lase să treacă doar aerul, dar să împiedice pătrunderea precipitațiilor, insectelor etc.

Pentru rezolvarea problemelor enumerate, se pot instala noduri speciale de trecere. Cu ajutorul lor se asigură transportul neîntrerupt al fluxurilor de aer, fără o intervenție semnificativă asupra funcționalității acoperișului.

Principalele cerințe la montajul puțului de ventilație sunt următoarele:

• protecția împotriva așa-numitelor «punți termice» – a nu se permite formarea de locuri prin care căldura poate ieși din încăpere;
• etanșarea;
• cerința obligatorie – contactul strâns al țevii de ventilație cu acoperișul;
• instalarea de elemente de protecție suplimentare – după etanșare, locurile de îmbinare se acoperă cu construcții suplimentare (acestea îndeplinesc atât o funcție decorativă, cât și una practică).

Dacă pe acoperiș există mai multe ieșiri, de exemplu, coș de fum, antenă de televiziune sau satelit, atunci se poate crea un singur puț comun prin care acestea vor ieși.

Puțul de pe acoperiș se montează pentru a ascunde abundența de ieșiri care sunt scoase prin acoperiș și pentru a le proteja de precipitații.

La toate aceste ieșiri se poate adăuga și orificiul de ventilație, adică îmbinarea acoperișului cu puțul de ventilație va avea loc printr-un racord special. Puțul este construit din metal sau lemn, fiind de preferat să se planifice modul de evacuare a ventilației și a altor comunicații în momentul construirii acoperișului.

Trebuie reținut că, pentru o îmbinare ideală a canalelor de aer cu acoperișul metalic sau cu acoperișul din orice alt material, este mai bine să se facă țeava de ventilație pătrată sau dreptunghiulară.

În acest caz, pentru a asigura o îmbinare corectă a canalului de aer, se utilizează o plăcuță pătrată. Aceasta se pune deasupra țevii și asigură protecția acesteia. Spațiul format între țeava de ventilație și plăcuță se umple cu nisip sau cu orice alt amestec incombustibil.

Pentru a da acoperișului un aspect mai estetic, se poate construi o cutie comună în care vor fi ascunse toate țevile.

Pentru protejarea încăperii de pătrunderea umezelii, la îmbinări se utilizează un material de etanșare, iar în partea superioară a țevii de ventilație se instalează un deflector.

Se stabilesc cerințe suplimentare și pentru lungimea țevii de ventilație, în lipsa tirajului în aceasta se pot monta ventilatoare.

Înălțimea țevii trebuie să nu fie mai mică decât cea a coșului de fum. În plus, distanța dintre îmbinare și deflector trebuie să fie suficientă pentru deplasarea liberă a maselor de aer.

Pentru a evita apariția condensului sau scurgerea necorespunzătoare a precipitațiilor, este important să se instaleze corect țeava de ventilație, respectând cerințele privind înălțimea și locul de amplasare pe acoperiș.

Nodul de ventilație poate fi amplasat de-a lungul pantei acoperișului. Tocmai în acest caz, țeava nu va crea obstacole pentru căderea zăpezii sau pentru scurgerea liberă a precipitațiilor de pe acoperiș.

Cea mai ideală locație este coama, ca parte superioară a acoperișului. Numai astfel se poate asigura tirajul maxim, fără montarea de ventilatoare suplimentare.

Alegerea materialelor pentru etanșare

Pentru etanșarea îmbinării țevii de ventilație cu acoperișul se poate utiliza un material de etanșare sau o bandă specială. Ambele variante sunt potrivite pentru această etapă de montaj, tipul concret fiind ales în funcție de tipul de învelitoare a acoperișului.

Pentru orice tip de acoperiș, o trăsătură caracteristică este intervalul larg de temperatură. Vara, acoperișul se poate încălzi până la +70 de grade, iar în înghețuri puternice poate scădea până la -40 de grade Celsius.

De aceea, este important să alegeți acel material de etanșare care să fie foarte elastic și rezistent la astfel de variații de temperatură. Astfel, dacă la construcție s-a folosit un acoperiș turnat sau o învelitoare din țiglă bituminoasă, atunci este mai bine să se utilizeze materiale de etanșare acrilice.

Cu toate acestea, dacă casa este situată într-un climat rece, unde temperatura este adesea sub zero, materialul de etanșare acrilic poate fi folosit doar pentru prelucrarea cusăturilor interioare. De asemenea, pentru prelucrarea îmbinărilor interioare se pot utiliza și materiale de etanșare bituminoase. Mai universale sunt produsele poliuretanice, deoarece se potrivesc oricărui tip de acoperiș și nu au cerințe speciale privind regimul de temperatură.

Pentru a proteja încăperea de pătrunderea umidității, insectelor și păsărilor, se pot monta vârfuri care să închidă orificiul țevii.

Folosind o bandă pentru etanșare, se poate ușura considerabil procesul de prelucrare a îmbinării dintre acoperiș și țeava de ventilație.

Banda este o fâșie subțire de folie care se fixează cu ajutorul adezivului sau are o bază adezivă proprie. Aceasta urmărește perfect contururile îmbinării, asigurând astfel o etanșare ideală.

Cum să ocoliți corect conducta?

Învelirea țevii este o modalitate de a acoperi locul îmbinării și, în unele cazuri, chiar conducta de aer.

Acest lucru se face din următoarele considerente:

• aspectul acoperișului;
• chiar dacă sunt respectate cerințele privind înălțimea țevii, tirajul lipsește;
• nu există încredere în calitatea materialului din care este fabricat puțul de ventilație, există temeri că se va distruge sub acțiunea precipitațiilor atmosferice.

Pentru ocolirea țevii de ventilație se folosesc diverse materiale. Ele diferă ca preț, dar și prin caracteristici.

Tipul concret de țeavă de ventilație se alege nu doar ținând cont de caracteristicile sale, ci și având în vedere materialul cu care este acoperit acoperișul.

Cel mai popular este materialul zincat, acoperit cu polimer. Aceasta este cea mai ieftină modalitate de ocolire a țevii, este durabilă în utilizare și are un aspect prezentabil. Deoarece țeava de ventilație nu este considerată inflamabilă, pentru învelirea ei se poate folosi siding.

În unele cazuri, apare necesitatea de a ocoli țeava de ventilație cu țiglă moale, ceea ce este rezonabil să se facă doar dacă întregul acoperiș este fabricat din acest material.

Regulile de așezare a țiglei flexibile nu diferă la ocolirea conductei de ventilație. Cu toate acestea, trebuie să aveți grijă ca îmbinările țiglei să nu lase apa să ajungă la îmbinarea conductei de aer și să nu împiedice scurgerea liberă a precipitațiilor de pe acoperiș.

Principalele variante de joncțiune a ansamblului de ventilație

Alegerea metodei de racordare a unității de ventilație depinde de materialul din care este fabricat acoperișul.

Un rol la fel de important îl joacă tipul conductei care servește pentru conducta de aer:

• conductă simplă din metal sau polipropilenă, care nu are nicio funcție suplimentară;
• dotată cu un ventilator;
• conductă dotată cu sistem de reglare cu supapă, cu acționare cu tijă sau manuală;
• sisteme complexe de ventilație cu mai multe funcții suplimentare.

Cu cât conducta de aer are mai multe funcții, cu atât sunt mai mari cerințele pentru montarea unității de ventilație.

În funcție de scopul pentru care este instalată conducta de ventilație, i se impun diverse cerințe – de exemplu, poate fi dotată suplimentar cu ventilatoare

Cea mai simplă variantă de instalare a unității de ventilație poate fi realizată pe un acoperiș moale. Pentru aceasta, în acoperiș trebuie făcută o gaură care să se potrivească ca diametru cu conducta de ventilație amplasată în casă.

La gaură, cu ajutorul șuruburilor autofiletante, se fixează un suport cu flanșă, completat obligatoriu cu o garnitură flexibilă. În flanșă se montează un pahar (fixat cu șuruburi autofiletante) și o conductă zincată. Spațiul gol dintre pahar și conductă se umple cu material termoizolant.

Dacă se utilizează alte materiale pentru acoperirea acoperișului, vor fi necesare metode de fixare mai complexe, cu foi suplimentare de hidroizolație.

Dacă este vorba despre o variantă industrială de realizare a unității de ventilație pe acoperiș, acestea sunt destul de standard.

Aceasta este o conductă de aer care are formă pătrată sau circulară, iar în jurul ei este amplasată o șaibă de montaj cu nervuri de rigidizare suplimentare. Unitățile de trecere sunt produse în trei tipuri – cele fabricate fără supapă sau cu supapă cu acționare electrică sau manuală. În plus, unitatea de trecere poate diferi ca formă.

Pentru a selecta materialele necesare, trebuie să stabiliți varianta de trecere a unității prin acoperiș. Cea mai simplă se dovedește a fi instalarea unității pe un acoperiș moale, realizat, de exemplu, din țiglă flexibilă.

Pentru aceasta, vor fi necesare un garnitură elastică din cauciuc, un pahar și o flanșă de tranziție. Instalarea acestei construcții nu va fi deosebit de dificilă – se poate face totul cu propriile mâini.

Pentru a fixa corect conducta de ventilație de acoperiș, este necesar să respectați instrucțiunile prezentate, ceea ce va permite evitarea perturbărilor în schimbul de aer.

În cazurile în care pe acoperiș este așezat un alt material, de exemplu tablă ondulată sau ardezie, nu va fi suficient un set standard de materiale. În plus, dacă țeava de ventilație este prea înaltă sau sub acoperiș există un strat semnificativ de izolație, metoda descrisă mai sus nu este potrivită.

Atunci va trebui să utilizați un ansamblu format dintr-un tub de oțel, iar sub acesta trebuie să se afle o platformă metalică. Ca și în cazul precedent, lucrările încep cu determinarea locului exact unde va fi introdusă țeava, precum și crearea unui orificiu de diametrul necesar pentru țeavă și platformă.

În primul rând, se așează un strat de hidroizolație, ale cărui margini sunt introduse sub acoperiș. În locul în care se află direct ansamblul de trecere, marginile acestuia sunt tratate cu material de etanșare.

Pentru a face față problemei înălțimii mari a țevii de ventilație, puteți realiza un adaos din placaj. Pentru structuri deosebit de mari sau grele, se realizează un cadru suplimentar din grinzi de lemn. Ca alternativă, puteți instala o ancorare din cabluri metalice, care va fixa în siguranță țeava pe acoperiș.

În cazul unui acoperiș din beton, este rațional să utilizați un set standard de materiale (tub de plastic, material de etanșare și flanșă), deoarece în cazul unor astfel de structuri, ieșirile pentru ventilație sau alte țevi sunt de obicei planificate din timp.

Concluzii și material video util pe această temă

Cum să montați corect ansamblul de ventilație puteți vedea în video:

Astfel, evacuarea ventilației prin acoperiș este un proces destul de minuțios și complex. Nerespectarea cerințelor impuse pentru montaj poate duce nu numai la oprirea funcționării ventilației, ci și la apariția umidității excesive și a mucegaiului în casă.

Prin urmare, dacă nu sunteți sigur că veți reuși să faceți totul corect, este mai bine să încredințați această muncă profesioniștilor.

Ați avut vreodată ocazia să amenajați singur ansamblul de trecere a ventilației prin acoperiș? Poate că au apărut unele dificultăți? Vă rugăm să împărtășiți experiența dumneavoastră în amenajarea ansamblului de trecere a ventilației prin acoperiș. Lăsați comentariile dumneavoastră, adresați întrebări – blocul de contact de sub articol.