Izolarea podelei într-o casă din lemn: ordinea efectuării lucrărilor + materiale izolante populare
În construcțiile din lemn, problema microclimatului din încăpere devine deosebit de acută. Din cauza uscării plăcilor de podea și a apariției fisurilor prin care pătrund curenții de aer, indicele pierderilor de căldură poate ajunge la 30%.
Reducerea costurilor termice va fi ajutată de izolarea la timp a podelei într-o casă din lemn, cu atât mai mult cu cât efectuarea izolației termice este perfect posibilă fără a apela la specialiști. Recunoașteți, o astfel de abordare a rezolvării problemei vă va permite să economisiți o sumă considerabilă și să creșteți semnificativ eficiența termică a casei. Vă îndoiți de propriile forțe?
Vă vom ajuta să vă orientați în diversitatea metodelor de izolare și vom oferi recomandări practice pentru alegerea materialului de izolare termică. În plus, vom descrie tehnologia de efectuare a lucrărilor cu ajutorul celor mai populare materiale: rumeguș, keramzit și penoplex.
Cuprinsul articolului:
Metode de efectuare a lucrărilor de izolare termică
Lucrările de așezare a izolatorului pot fi efectuate direct în camera de locuit sau din subsol. În primul caz, se vorbește de obicei despre izolarea termică de sus, în al doilea – despre izolarea termică de jos. În afară de aceasta, se pot folosi și alte metode de izolare a podelei, despre care se va vorbi mai detaliat puțin mai jos.
Metoda nr. 1 – montarea izolatorului de sus
În acest caz, izolatorul se așează direct în încăpere. Astfel de lucrări sunt destul de ușor de efectuat, însă pot apărea o serie de probleme.
Dezavantajele montajului “de suprafață” al izolatorului:
- se reduce înălțimea pereților;
- straturile inferioare ale construcției nu se încălzesc suficient;
- stratul de izolație termică suportă o sarcină sporită, din care cauză este necesar să se aleagă un material cu rigiditate crescută.
Din cauza dificultăților enumerate mai sus, specialiștii, răspunzând la întrebarea cum să izolați corect și ușor podelele în căsuțe și case din lemn, recomandă utilizarea acestei tehnologii doar în cazuri speciale.
Este necesară, de exemplu, dacă sub construcție se află un subsol puțin adânc sau clădirea se află pe o placă monolită.

Lucrările de instalare a termoizolației încep cu demontarea plintelor și a pardoselii finite, ceea ce este necesar pentru a avea acces la grinzi. După aceasta, se inspectează grinzile de susținere.
Zonele putrezite descoperite trebuie îndepărtate, înlocuindu-le cu fragmente de dimensiuni potrivite din grinzi noi, care se fixează cu ajutorul unor colțuri metalice zincate sau profile tip U.
Pe marginea inferioară a fiecărei grinzi se fixează o bară craniană. Pe structura pregătită, fără fixare, se așează scânduri sau panouri din lemn, cu o grosime de aproximativ 30 mm. Structura creată trebuie tratată cu antiseptic.
Lungimea fiecărui fragment trebuie să fie mai mică decât pasul de instalare a grinzilor cu 10-20 mm.
Pe pardoseala brută asamblată se așează hidroizolația, izolația termică, bariera de vapori, o contrasipcă care creează un spațiu de ventilație, iar în final – pardoseala finită.

Metoda nr. 2 – izolarea dinspre subsol
În cazul izolării termice a pardoselilor într-o casă privată din lemn de jos, montajul stratului de protecție se realizează între elementele cadrului și stratul superior de finisare.
Efectuarea lucrărilor în acest caz necesită un efort mai mare decât așezarea izolației de sus, însă rezultatul oferă o serie de avantaje.
Printre principalele avantaje se numără:
- înălțimea încăperii rămâne neschimbată;
- stratul de izolație nu este afectat de sarcinile de la mobilierul greu aflat pe podea, ceea ce permite utilizarea oricăror tipuri de materiale, indiferent de rigiditatea acestora;
- izolatorul termic așezat dedesubt asigură protecția împotriva înghețului nu doar a stratului superior, ci și a întregului cadru al pardoselii – datorită acestui fapt se reduce riscul pătrunderii umezelii, ceea ce mărește durata de viață a structurii.
Această variantă este potrivită pentru construcțiile cu cadru, amplasate pe fundații pe piloți și piloți elicoidali.
O condiție necesară pentru aplicarea unei astfel de tehnologii este existența sub casă a unei pivnițe, subsol sau a altei încăperi auxiliare.

Se recomandă următoarea ordine de efectuare a lucrărilor:
- În primul rând, este necesar să demontați pardoseala brută veche pentru a avea acces la grinzi.
- Grinzile trebuie curățate de resturi și inspectate, înlocuind fragmentele deteriorate, așa cum s-a descris mai sus.
- Pe perimetrul tavanului trebuie așezată o barieră de vapori, de exemplu o membrană. Dacă se folosesc materiale în role, lățimea suprapunerii benzilor una peste alta trebuie să depășească 10 cm.
- De pereții laterali ai fiecărei grinzi trebuie fixată o bară craniană de 30*30 mm. Aceasta va servi drept suport pentru materialul termoizolant și va crea un spațiu de ventilație între acesta și podeaua finită.
- După aceasta se realizează montarea izolației termice, a cărei grosime nu trebuie să depășească înălțimea grinzilor. În funcție de tipul de termoizolație, aceasta se fixează cu ajutorul adezivului de montaj, spumei sau al unei șipci transversale.
- Deasupra stratului de termoizolație se aplică un strat de hidroizolație, pentru care poate fi folosită pâslă bituminoasă sau folie obișnuită de polietilenă.
Etapa finală – aplicarea stratului de finisare: scânduri, placaj impermeabil sau alte materiale.
Metoda nr. 3 – realizarea podelei duble
Pentru reducerea calitativă a pierderilor de căldură în construcțiile din lemn, se aplică adesea podele duble. În acest caz, în primul rând se realizează montarea grinzilor. Pe acestea se fixează scânduri netivite, care formează așa-numita podea brută.

Apoi se instalează grinzi fabricate dintr-un lemn mai subțire. Spațiul dintre ele se umple cu material termoizolant. Apoi se așează podeaua finită, realizată din scândură cu lambă și uluc sau scândură tivită.
La dorință, se poate utiliza și un strat decorativ de finisare. Între cele două straturi de lemn este convenabil să se plaseze instalații de serviciu: țevi ondulate cu cabluri, rețeaua de apă.
În loc de așezarea podelei brute, se pot utiliza diferite tipuri de acoperiri netede sau gofrate, care posedă un grad ridicat de termoizolație. Aceste materiale sunt chiar preferabile, deoarece în ele nu se acumulează resturi.
Un astfel de strat se fixează cu adeziv bustilat, a cărui aplicare se face pe material sub formă de benzi, cu lipirea obligatorie a tuturor îmbinărilor.
Mai multe detalii despre tehnologia de izolare a podelei pe grinzi citiți în acest articol.
Metoda nr. 4 – sistemul de podea încălzită
Tehnologia „podea încălzită”, la care se aplică și izolatoare termice tradiționale, se bucură de o mare popularitate, ceea ce este pe deplin justificat. Aceasta asigură încălzirea uniformă a întregului strat de acoperire, datorită căruia se realizează eficient o temperatură confortabilă a încăperii și se reduce umiditatea acesteia.

Sunt posibile două variante ale unor astfel de sisteme, în care încălzirea se realizează cu ajutorul apei sau al curentului electric.
Pardoseala cu apă se construiește respectând următoarea succesiune de acțiuni:
- Se pregătește fundația, pentru care se instalează plăci de beton sau se execută o șapă de ciment.
- Suprafața este acoperită cu izolația aleasă, a cărei grosime poate varia de la 2 la 10 cm.
- Deasupra se așterne o plasă de armare, pe care se montează sistemul de conducte, fixate cu cleme din plastic.
- Apoi se realizează turnarea suprafeței cu un material special, iar, la nevoie, se instalează un strat suport.
- Etapa finală a lucrărilor de amenajare a pardoselii cu apă poate fi considerată montarea stratului de finisaj.
Pardoseala electrică „încălzită” se realizează similar variantei descrise mai sus, însă ca element de încălzire se folosește un cablu întins pe o plasă metalică, care se conectează ferm la grinzi.
Tehnologia de instalare și schemele de conectare a sistemului electric de încălzire sunt descrise în detaliu aici.
O variantă alternativă a sursei de încălzire – materiale filmogene infraroșii, care se așează direct pe stratul de termoizolație care acoperă șapa.
Importanța hidro- și termoizolației
Trebuie subliniat în mod special că, pentru izolarea corectă a pardoselilor în casele din lemn, nu trebuie uitată așezarea straturilor de hidro/termoizolație.
Stratul de hidroizolație are rolul de a proteja structura de umiditatea care se depune pe suprafața caldă la intrarea curenților de aer rece. Particulele de apă care pătrund în elementele din lemn duc la dezvoltarea ciupercilor, mucegaiului și, în cele din urmă, la distrugerea structurii.

La fel de important este stratul de paroizolație. Echipamentele electrice care funcționează în casă, precum și persoanele din încăperi, degajă constant căldură. Fluxurile de aer încălzit din încăperi, care trec prin planșeele structurilor, intră în contact cu masele de aer rece.
Aceasta duce la formarea condensului, ceea ce poate duce la umflarea lemnului și putrezirea acestuia.
Cerințe pentru materialele de izolare termică
Există numeroase tipuri de izolații, de la materiale naturale simple până la compoziții sintetice complexe.
Pentru a face alegerea corectă, trebuie luați în considerare o serie de factori, și anume:
- Gradul de conductivitate termică. Cu cât acest indicator este mai mare, cu atât pierderile de căldură vor fi mai mici.
- Durata de utilizare. De aceasta depinde după ce perioadă de timp vor fi necesare lucrări de reparație cu înlocuirea materialului.
- Greutatea izolației. Variantele prea grele nu se recomandă a fi utilizate în casele cu cadru.
- Rezistența la umiditate. Acest factor este deosebit de important dacă clădirea se află într-o zonă joasă sau mlăștinoasă, precum și la construirea caselor într-un climat umed.
- Existența unui spațiu neîncălzit sub podea. În cazul unui subsol rece, este mai bine să se opteze pentru o izolație termică mai densă.
- Nivelul de dificultate la lucru. Ușurința în montare poate fi considerată un avantaj incontestabil.
- Rezistența la aprindere. Materialul izolator nu trebuie să ardă sau să susțină arderea și nici să emită gaze periculoase pentru sănătate la încălzire.
De asemenea, trebuie luată în considerare capacitatea materialului de a rezista la mucegai, ciuperci și alți factori biologici distructivi.

În cele din urmă, un criteriu important este costul materialului de izolație termică. Nu merită să alergați după ieftinătate: produsele scumpe sunt de obicei ușor de montat și au o durată lungă de viață, ceea ce permite economisirea la costurile de manoperă și reparații.
Materiale populare pentru izolare
Printre materialele izolatoare cel mai frecvent utilizate se numără:
- rumeguș;
- argila expandată;
- vată minerală;
- polistiren expandat;
- penoplex.
Rumegușul este încă destul de popular pentru lucrările de izolație termică. Este un produs ecologic, accesibil și ieftin, fiind, de asemenea, ușor de utilizat în locuri greu accesibile.
Cu toate acestea, are și dezavantaje: în timp, rumegușul se compactează, ceea ce duce la pierderea calității; este, de asemenea, susceptibil la acțiunea microorganismelor, ciupercilor, insectelor.
Argila expandată este un material granular, obținut prin arderea argilei sau a șistului. Acest material complet ecologic, sub formă de bile, are proprietăți ridicate de izolație termică.
Este rezistent la îngheț și are o bună rezistență la foc. Printre dezavantajele argilei expandate se numără greutatea relativ mare; de asemenea, acest material se compactează, ceea ce duce la tasarea casei și la scăderea indicelui de conductivitate termică.
Vata minerală este considerată unul dintre cele mai bune materiale izolatoare, deoarece nu arde și nu se degradează sub acțiunea factorilor biologici. Pe lângă un bun indice de izolație termică, are și proprietăți de izolare fonică.
Printre calitățile negative se numără rezistența mecanică scăzută și deteriorarea calităților izolatoare la acțiunea apei sau aburului, motiv pentru care trebuie acordată o atenție deosebită barierei de vapori/hidroizolației.

Polistirenul expandat a câștigat o largă răspândire. Reține ușor căldura, reduce eficient pierderile termice, are o rezistență mecanică suficientă și o durată lungă de viață.
Trebuie amintit, totuși, și de calitățile negative ale acestui material: la ardere, polistirenul expandat eliberează substanțe toxice; în plus, poate absorbi apă, ceea ce duce la scăderea performanțelor.
Penoplex. Un material apărut relativ recent, care a câștigat rapid popularitate. Acest tip de izolator constă din plăci de polistiren expandat, care au proprietăți excelente de izolare termică. Plăcile, ușor de instalat, nu ard și nu sunt susceptibile la bio-organisme.
Ca materiale termoizolante se mai folosesc și alte materiale sintetice și naturale, printre care putem menționa izolon, penofol, ecovată, plută, fibrovit.
Specificul lucrului cu materialele izolatoare populare
Instalarea diferitelor tipuri de izolatori termici are particularitățile sale, așa cum se poate vedea pe exemplul a trei materiale populare.
Particularități ale lucrului cu rumeguș
Rumegușul poate fi folosit prin turnarea directă în spațiul dintre grinzi, dar este mai indicat să fie utilizat sub formă de soluție. În acest scop, se face un amestec din cinci părți de rumeguș și o parte de ciment sau argilă, care se diluează cu jumătate din cantitatea de apă.
În amestecul preparat, este de dorit să se adauge cioburi de sticlă sau aditivi speciali, care previn apariția rozătoarelor.
Golurile dintre grinzi trebuie umplute cu grijă și minuțios cu amestecul proaspăt preparat. Stratul trebuie să fie foarte uniform, în caz contrar în stratul de protecție vor apărea „găuri”, în urma cărora podeaua va rămâne rece.

Efectuarea izolației termice cu keramzit
O formă ieftină de izolator este argila expandată, lucrul cu care are, de asemenea, particularitățile sale. În acest caz, se realizează suplimentar un strat de nisip. Acest material se aplică cu grijă și uniform pe bază, apoi se compactează bine.
Ca hidroizolație, pe stratul de nisip se toarnă mastic lichid, după care se face umplerea cu argilă expandată, având grijă ca stratul să fie cât mai uniform. Apoi se realizează montarea barierei de vapori, deasupra căreia se aplică finisajul final.
Argila expandată este un material destul de greu, de aceea nu se recomandă utilizarea sa la izolarea clădirilor pe fundație de cadru.

Tehnici speciale la lucrul cu penoplex
Penoplexul este o variantă frecvent întâlnită de izolație. La utilizarea sa, este necesară o ajustare precisă a plăcilor, ceea ce creează o barieră pentru pătrunderea aerului rece. Foile se așează între grinzi, iar pentru o aderență maximă se fixează cu adeziv de montaj de podea și între ele.
Izolația ușoară penoplex este considerată varianta optimă pentru protecția termică a podelei într-o casă cu cadru. Oferă o sarcină minimă asupra fundației, ceea ce permite evitarea tasării construcției.

Concluzii și material video util pe această temă
În videoclipul de mai jos este demonstrat procesul de izolare a casei pe grinzi cu ajutorul vatei minerale:
Un video-review care detaliază tipurile moderne de izolatori termici:
Pentru a realiza calitativ izolarea termică a podelei, este important să selectați cu atenție materialul, ținând cont de caracteristicile și specificul construcției. La fel de importantă este respectarea tehnologiei de montaj recomandată pentru acest tip de izolație, precum și executarea atentă a tuturor etapelor de lucru.
Aveți experiență în izolarea podelei într-o casă din lemn? Vă rugăm să le spuneți cititorilor ce material de izolație termică ați folosit, dacă ați rămas mulțumit de rezultat. Comentați publicația și participați la discuții – blocul de feedback se află mai jos.

Am moștenit de la părinții soției un teren cu o casă pe jumătate dărăpănată. S-a decis să o demolez și să construiesc una nouă. Acum termin casa din cherestea, am nivelat fundația, am așezat grinzile, a venit rândul podelelor.
De fapt, iau în considerare ca variante principale vata minerală și polistirenul extrudat. Grinzile podelei au înălțimea de 200 mm. Momentan înclin spre polistirenul extrudat din considerente de montaj mai simplu și lipsa necesității de a mă complica cu folie și protecție împotriva vântului. La urma urmei, înțeleg corect că pentru XPS toate acestea nu sunt necesare? Pentru că am încercat să mă descurc în aceste jungle, dar chiar și maeștrii înșiși se ceartă pe sute de pagini în fiecare subiect și nu pot decide care este mai bine și cum este corect.
Bună ziua, Chiril. Într-adevăr, sunt multe controverse. Este legat de tehnologiile consacrate de-a lungul anilor de practică.
XPS, spre deosebire de majoritatea materialelor izolatoare, precum vata minerală, are o absorbție de apă zero. Mai exact, 0,2% din volum. Tocmai din această cauză sunt toate neînțelegerile. Se analizează proprietățile materialului separat de sistemul de funcționare a podelei în ansamblu, iar acest lucru este fundamental greșit.
Pot presupune: podeaua este pe sol, deci conform tehnologiei, subsolul trebuie să fie ventilat. În consecință, protecția împotriva vântului este necesară. Cel puțin, va acționa ca protecție a grinzilor din lemn.
Amenajarea orificiilor de ventilație în fundație pentru podelele din lemn este obligatorie, altfel planșeul va putrezi destul de repede.
În ceea ce privește bariera de vapori, nici aceasta nu va fi de prisos. Planșeul din lemn este destul de mobil în sine, plus că între podea și perete rămâne un spațiu tehnologic.
XPS este superior vatei minerale în multe privințe: coeficient de transfer termic mai scăzut, absorbție zero de apă, lipsa “compactării” materialului.
Nevăzând proiectul dumneavoastră, este dificil să răspund fără echivoc.